Se afișează postările cu eticheta pitzipoanca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pitzipoanca. Afișați toate postările

18 ianuarie 2009

Capra cu trei iezi - Varianta cu cocalari

Dragii mosului, sa va spun o poveste?
Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi 5.
Asa, ca pentru voi, urasc hi5-ul. Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta. 


Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele.
Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu.
Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm Sau: plshe…hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce p….i de suflet, ma gandeam. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu “uof uof atat de nfs sometimes buah?!”
Stiu, sint un batran decrepit basinos ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna!
Stiu ca traiti in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca toalele de firma au luat locul cartilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate.
Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan. Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ca va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti. Povestea a adresata doar cocalarilor si pitipoancelor.
NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR.
Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumescnca sint aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar. Un pic. Si acum povestea. Kpra coo 3 iezi Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu.

Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansatcolectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul dealarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha: “3 yezi bulangii, fug akum la D &G, Si va aduce mama voo okelari cu rama noua Ktarama de metal cat zabala de la cal, Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu “arici” Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu’”
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi.
Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G….
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea “D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante. Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky. Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt. Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu! Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic! Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori.. Si a fugit la vila ei din Pipera. Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce? Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:
“…Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oiu invata eu minte. Inca se ranjea ma mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!”
Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.
Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele. Asta in cazul in care povestile mai au un viitor.



Sursa: mail - daca stiti autorul - rog a lasa mesaj

16 ianuarie 2009

Corporate Pitzi

Un nou personaj isi face aparitia tot mai des in peisajul Bucurestean.

Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele sunt Corporatistele Pitzi.

Daca de corporatistul el stiam de ceva vreme Corporatista Pitzi a aparut relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si liberalizarea posibilitatilor de angajare.

Are intre 20-si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.

Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte ochelari cu lentile “antireflexie” ca sa para serioasa.

Sta intr-un apartament inchiriat mai rar cu parintii deoarece vrea sa fie “independenta”. De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui corporatist get beget care sa le intretina.

Tot un musai fact este si locul de munca, nu incape indoiala ca o multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.

Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul training sau internship devin frigide sau incep sa planga si pleaca.

Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca sa lucreze in domeniul asigurarilor. Cele care raman lucreaza la Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate. Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.

La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim iar pe mess sunt fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza, flori sau mesaje feministe extreme : “Primavara asta esti minunata, fii mai buna”. In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy, Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec “la o tzigare”, evident familia este la curent cu tratamentul “inuman” pe care il practica angajatorul.

Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca 3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.

Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe. Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut.

Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii fiind dependente de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fitze si musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati dar parasiti la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.

Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara Grecia sau Bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca.

Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii, corporatistele de meserie au in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.

Corporatistele foarte tinere au si inclinatii delcarate etno dar de fapt o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi cu manele. Insa aparentele sunt totul.

Orice corporatista piti trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta dar altfel flacaul de la vanzari, fiul shefului, ala cu Passat nici nu o sa se uite la ele si o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul din Gossip.

In ciuda tuturor aparentelor Corporatistele Pitzi nu sunt slabe de inger devenind chiar feroce cu alte corporatiste pitzi care le calca pe coada.

Ciclul de viata al unei corporatiste pitzi se opreste in jurul varstei de 30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana in cea mai inalta treapta a ierarhiei dar de cele mai multe ori din nefericire, prin clacaj.