Miorița Cinematic Universe - Miorița II - Delirul

Actul II - Delirul 

Noaptea. Focul arde încet. Cei doi stau în tăcere. Ungureanul rupe primul liniștea.

— Bă... Parcă tot nu-mi vine să cred.

— Ce anume?

— Că omul ăsta are de toate.

Vrânceanul oftează.

Si ferma aia e făcută pe fonduri europene. Gard electric pe panouri fotovoltaice, Stație de muls, totul prin finanțare de la UE.

— Da... noi abia am prins ceva pe SAPARD. Și nici acolo nu ne-au fost toate oile  eligibile

— Am auzit că nici dosar cu șină nu i-au cerut.

Vrânceanul se uită șocat.

— Nu cred!

— Nici copie după buletin.

— Nu se poate...

— Il urasc! Sigur are pe cineva la minister. Noi suntem si acum blocati din cauza unor adeverinte de mediu si ca lipsește o stampila.

— Ce stampilă?

— Inca nu se stie. Dar fără ea nu se poate.

Iar liniste. Amândoi se uita în pământ la opincile găurite.

— Da...

— Oile lui sunt mai frumoase. Zici ca îs merinoase.

— Mai albe.

— Mai grase. Si se lauda ca le hrănește doar bio.

— Parcă și lâna lor lucește. Zici că folosește balsam nu apa de ploaie.

— Ai văzut cum behăie?

— În cor! Le-a adus profesor de canto si acum behăie direct in Dolby Sorround

Pauză. Ungureanul continuă.

— Câinii lui...

— Da?

— Parcă sunt urși.

— Ai observat că nici lupii nu mai trec prin zonă?

— Normal. Le este frică. Nu toata lumea isi permite o haită de Terra nova.

— Mie unul îmi este frică când trec pe lângă stâna lui.

Vrânceanul aprobă din cap.

— Și mie.

— Din cauza câinilor?

— Nu, din cauza oii ăleia turbate, că de trei zile încoace, gura nu iî mai tace.

In liniștea nopții, Ungureanul oftează.

— Ai văzut căruța?

— Cea nouă?

— Da.

— Frate... E de patru cai putere.

— Patru??? Sigur e tuningata. A noastră abia are doi. Și unul dintre ei tușește.

Altă pauză. Ungureanul privește spre stână.

— Ce face acum ?

— Nu stiu. Am trecut pe acolo si l-am auzit vorbind singur.

— Poate vorbeste iar cu oaia.

— Nu cred. Bombănea ceva de o balada, de o nunta cosmica,  cu soare, luna, brazi, păsări... o stea căzătoare, cam tot universul. Și cred că vrea sa se insoare.

— Acum? Nasol moment. Sper ca nu cu oaia...

— Si eu. Incep sa cred ca ii facem un bine daca mergem pana la capat.

Pauză. Vrânceanul lovește o piatră cu opinca.

— Și ai văzut câți urmăritori are pe TikTok?

Ungureanul oftează.

— Două sute de mii.

— Și ultimul clip?

— "Cum mulgi o oaie în trei pași."

— Două milioane de vizualizări.

— Eu am pus un clip cu câinele.

— Și?

— Două like-uri.

— Cine?

— Mama și mătușa.

Liniște. Ungureanul oftează.

— Nici măcar nu mai am TikTok. Am primit block după ce am pus un clip cum mulg două deodată.

— Și?

—M-a raportat că îi fur conținut.

Vrânceanul îl bate pe umăr.

— Tocmai asta e problema.

Pauză. Ungureanul privește din nou spre stâna Moldoveanului.

— Parcă și focul lui arde mai frumos.

Vrânceanul se uită și el.

— Acum exagerezi.

— Poate... ...dar mă enervează.

Ungureanul:

— Bă... Cred că dacă mâine răsare soarele...

Vrânceanul:

— ... O să răsară întâi la el.

Pauză. Ungureanul aprobă.

— Exact la asta mă gândeam.

Și în acel moment... Din întuneric se aud aplauze lente. 

👏👏 👏

— În sfârșit... ați înțeles.

Din umbra neagră a brazilor apare o siluetă. O pălărie. O Mustață.