Adevarul despre basmele copilariei

Acest articol nu este destinat copiilor. Ei merita sa viseze la un happy-end cat mai mult.

In ceea ce priveste adultii, a venit vremea sa renuntati la povestile de adormit copii, si sa infruntati crunta realitate. 

Stiti, toate acele basme pe care le citeam cand eram copii? Minciuni, doar minciuni. Sau, cel putin la partea de happy-ending. 

Mai jos sunt cateva imagini, ce exprima intr-un mod vizual, dar atentie, cat se poate de brutal, ceea ce s-a intamplat in realitate.

.

De exemplu Cenusareasa (Cindarella). Ni s-a spus ca Printul a cautat-o, i-a pus pantoful de cristal in picior, s-a potrivit, a cerut-o in casatorie si au locuit fericiti in castelul sau pana la adanci batraneti. Nu e adevarat ! 

In realitate, parintii lui, Regele si Regina, au refuzat sa il lase sa se casatoreasca cu o fata de rand. Asa ca a ramas cu fata cea urata a Ducelui de Lancaster, iar Cenusareasa a sfarsit pierzand vremea in birturile locale, facand diferite munci de jos doar pentru a supravietuii, spre incantarea mamei ei vitrege si a surorilor vitrege, alea urate.

O mai tineti minte pe Alba ca Zapada  (Snow White)? Basmul ei, in care a muscat din marul otravit si a cazut intr-un somn adanc, dar a fost trezita de sarutul printului fermecator, si au trait fericiti pana la adanci batraneti, bla, bla, bla ? Asta nu este intreaga poveste!

Desigur, s-a casatorit cu Printul. Ceea ce nu ne-au spus este insa ca dupa casatorie a devenit un fel de fabrica de copii, dand nastere la cate un printisor in fiecare an, muncind pe branci pentru a avea grija de copii si facand curat in castel. Mda..., pe scurt Printul a pus-o la munca de jos, tinand-o dintr-o sarcina in alta,  in timp ce el statea degeaba, band bere si uitandu-se la GSP.

Micuta Scufita Rosie (Red Riding Hood)? Sa va spun si aici adevarul. Dupa ce Padurarul l-a impuscat pe Lupul ala mare si raul, ea si Bunicuta l-au jupuit de piele şi i-au scos matele - Lupului, nu Vanatorului, iar apoi au deschis primul fast-food cu mancaruri pe baza de carde de lup - McWolfburger - din acea parte a padurii.

Prinsa intre wolfburgeri si vinul de soc al Bunicutei, micuta Scufita Rosie a incepu sa manance si sa bea pana cand a cazut prada obezitatii, deplângând faptul că ei ar fi putut face usor avere la circ cu o reprezentatie ce ar fi avut ca atractie principala un lup vorbitor, asta în cazul în care nu ar fi reacţionat exagerat!

Apoi a urmat Frumoasa din Padurea Adormita (Sleeping Beauty). Stiti povestea clasica; o vrajitoare malefica ce a pus o vraja prin care daca isi intepa degetul murea. O zana buna a incercat sa intervina dar nu a reusit decat sa modifice putin vraja, de la moarte la un pui de somn de aproximativ 100 de ani, asta in cazul in care nu ar fi fost trezita de adevarata ei dragoste. Printul a aparut, a sarutat-o pe buzele ei rosii ca rubinul, s-a trezit, nunta, etc...  

Ei bine, la fel ca alti baieti privilegiaţi ai epocii, Prinţul nostru a decis să se distreze, asa, pe langa si cu alte domnite de pe la curte. Una dintre domnitele sale era o minunatie din Africa, care, fără ştirea ei, adapostea o muscă tsetse in coafura ei, facuta in forma unui Stup de albine. Musca tsetse a fost adusa acasă de Prinţ, muscand-o pe frumoasa printesa. Ea a cazut la pat cu trypanosomiasis africane, cunoscuta ca boala somnului, şi nu s-a mai trezit niciodată. Printul, macinat de vina si consumat cu vinovăţie, nu i-a parasit capataiul până la sfârşitul zilelor sale.
Ultima data  s-a auzit de ei cand s-a mutat impreuna cu ea de la castel la un azil situat în afara oraşului.

O mai tineti minte pe Belle, din Frumoasa si Bestia (Beauty and the Beast)?  A fost trimisa sa traiasca cu Bestia, in schimbul libertatii tatalui ei (Taica`sau era ceva baiat de treaba). In cele din urma, Belle s-a indragostit de Bestie, iar cand a crezut ca acesta e pe moarte a izbucgnit in plans, lacrimile ei distrugand vraja pe care o zana o pusese asupra lui. S-a dovedit ca Bestia era, de fapt un print chipes (cam ca toti), asa ca s-au cuplat. Aproape Happy Ending.

In realitate, el era un individ foarte superficial, si a insistat ca ea sa isi faca injectii cu botox si operatii estetice, pentru a-si mentine frumusetea. El a murit, iar ea, deja dependenta de aceste operatii estetice, si-a inceput o cariera pe cont propriu in domeniul muzicii. A ales sa lase in urma trecutul regal, iar numele de scena ales a fost cel de Cher.

.

Ea este Jasmine, fiica sultanului, cea care fuge de la palat deoarece era obligată să se căsătorească. Il cunoaste pe Aladdin, se indragosteste de el, gasesc Lampa si Duhul, lupta cu maleficul Jafar, inving, iar la urma sultanul modifică legile astfel încât aceştia să se căsătorească. Duhul pleacă pentru a explora lumea în timp ce Aladdin şi Jasmine sărbătoresc. Aproape perfect.

Dar ceea ce nu se stie e ca Jafar a scapat, a incheiat un pact cu rusii, prin care ceda acestora rezervele de petrol ale tarii, el urmand sa fie noul conducator marioneta. Regele este omorat in lupta, regatul cucerit de rusi, Aladdin este capturat, Duhul, macinat de vinovatie se retrage intr-o manastire din Tibet, iar Jasmine, ajutata pe ascuns de americani, ce au ajutat cu arme poporul ei, incepe un razboi de guerilla impotriva fortelor ocupationiste, sperand sa il mai gaseasca viu pe Aladdin.    

Mica Sirena (The Little Mermaid) a avut insa cel mai trist sfarsit dintre toate. Cred ca fotografia nu mai are nevoie de explicatii iar comentariile sunt de priosos. Biata Ariel a ajuns, in cele din urma, in plasa unui vas de pescuit, fiind apoi servita intr-un sushi bar.

Scufita rosie - povestea maturizarii sexuale

“Scufita Rosie” este basmul maturizarii sexuale si a trecerii din etapa pubertatii si stadiul de fetita in faza initierii sexuale si stadiul de femeie, integrarea feminitatii si a principiului cresterii.

Basmul incepe printr-o incursiune in starea curenta a Scufitei Rosii, asa aflam ca “Era odata o fetita fermecatoare pe care oricine, de cum o vedea, o indragea.” Astfel, Scufita Rosie isi proiecteaza feminitatea in exterior, dar nu stim inca in ce relatii se afla cu animus-ul ei, aspect care pe parcurs se va clarifica.

Relatia cu mama este una conflictuala, chiar daca din basm nu reiese evident. Pentru ca mama, dupa ce i-a pus pe cap fetitei o scufita rosie ii atribuie o sarcina extrem de periculoasa, care impinge trecerea ei din stadiul de fetita in cel de femeie. In mod simbolic Scufita Rosie duce niste “bunatati” in “cosulet”, evident un simbol pentru organele genitale feminine (placintele), respectiv virginitatea prin vinul care este simbolul sangelui sacrificat la deflorare (in alte basme intalnim cutia cu bijuterii, sau lada cu comori) si se aventureaza in “padurea” in care misuna “lupi”.

Imaginea mamei este logosul prescriptiv, rational:“Trebuie sa pornesti pana nu se face prea cald, copila mea, iar cand vei ajunge in padure, vezi sa urmezi calea stiuta, sa nu te abati din drum si sa fii atenta sa nu spargi sticla, caci altfel nu-i vei mai putea duce nimic bunicutei”. Imaginea bunicii este criteriul de referinta extern, capatul drumului, simbol al linistii si calmului interior.

Totusi apare un prim conflict intre logos (mama) si erosul nediferentiat al fetei: desi Scufita Rosie se aventureaza intr-o lume periculoasa si trebuie sa tina un drum drept pentru a fi in siguranta (deci scopul este protejarea ei), tocmai scufita rosie pe care o poarta pe cap este accesoriul care o pune cel mai mult in pericol (scufita pe care a primit-o cadou de la mama) deoarece atrage atentia asupra ei. 

Astfel, asistam la un logos amestecat cu franturi de eros, pentru ca modul de implinire a scopului presupune intrinsec din start tocmai sabotarea scopului declarat si infaptuirea scopului mai adanc: Imaginea mamei din mintea fetitei o impinge la maturizare, la relationarea cu sexul opus (lupii), o arunca in universul tenebros al padurii (simbol al fricii, nesigurantei, necunoasterii, dar si context ideal pentru mutatii semnificative).

Dupa cum ne asteptam, “cum ajunse in padure, Scufitei Rosii ii aparu in fata lupul”, lucru de altfel pe care il puteam intui inca inainte sa fie precizat acest lucru (la ce te poti astepta atunci cand intr-o padure plina de lupi mergi intr-o fustita scurta si cu o scufita rosie pe cap, ambele nefacand altceva decat sa atraga atentia. Numai ca “Scufita Rosie nu stia insa ce animal ticalos e el si nu se temu.” Observam ce animus dezvoltat are fetita, o resursa nepretuita pentru ea si devenirea ei. Totusi feminitatea nu este constientizata si acceptata ca atare, mai degraba ignorata. Astfel ca Scufita Rosie raspunde ca un adult la intrebarile lupului, ofera informatii, fara a-si utiliza capacitatea feminina premonitorie de a intui un posibil scenariu in derulare.

Observam o ruptura mare intre planul mental al fetitei si cel al lupului, ale carui intentii sunt explicit mentionate in dialogul sau interior: “Frageda, copila asta, buna bucatica va fi dupa ce-oi manca-o pe bunica-sa.” Bunica nu este o entitate in sine, ci chiar animus-ul, partea rationala, sfatoasa, care o data ce va fi “mancata”, suprimata, lupul – alias barbatul care intentioneaza sa o smulga pe fetita din copilaria ei si din universul ignoraneti pentru a o arunca in lumea versatilitatii, a acceptarii, integrarii si cultivarii feminitatii.

In cazul lupului se poate constata un echilibru foarte bun intre logos si eros, se cauta implinirea erosului utilizand instrumente rationale, specifice logosului. Lupul este prototipul seducatorului experimentat, metodic, care isi abordeaza prada intr-un mod gradat si bine-gandit. El ii arata Scufitei Rosii cat de frumoase sunt florile, pentru a o ispiti sa nu mai asculte vocea mamei care o sfatuia sa nu se abata de la drum, vocea rationala a animusului, ci in schimb sa urmeze o cale hedonista, sa se ghideze dupa principiul placerii. Acesta este punctul in care fetitei i se reveleaza existenta placerilor care o determina sa se afunde si mai mult, ca intr-un final sa se rataceasca in “padure”. Observam acuratetea predictiilor lupului in planificarea actiunilor seductive.

Urmeaza episodul violent al devorarii bunicii de catre lup. Astfel el ajunge sa suprime, dar in acelasi timp sa si contina vocea ratiunii, sa isi implineasca foamea.

Dupa indelungi rataciri prin padure, Scufita Rosie ajunge intr-un final la scopul declarat al calatoriei sale, casa bunicii. Asistam la deghizarea lupului seducator in bunica, laolalta cu grotescu cauzat de incompatibilitatea continuturilor celor 2 entitati (lupul nu reuseste sa asceada in mod veridic la imaginea bunicii, desi isi doreste acest lucru). Aici incepe un joc de explorare, pe care il putem asimila cautarii si descoperirii celuilalt sex, precum si curiozitatii care insoteste acest demers, concretizata in intrebarile Scufitei Rosii “dar ce… mari ai”. Este de remarcat faptul ca actul in sine nu se consuma la fel de brutal ca in cazul bunicii, ci are o latura ludica foarte dezvoltata. Lupul, apasat de complexul incompatibilitatii dintre imaginea dorita si ceea obtinuta in deghizarea lui, constient de faptul ca lumea Scufitei Rosii ii este inaccesibila, dar o cauta ca pe un drog, intra in jocul intrebarilor si raspunsurilor pana cand este demascat complet, moment crucial in care nu poate accepta realitatea si cedeaza pulsiunilor erosului, inghitind-o pe fetita. Aici putem spune ca s-a realizat trecererea pentru Scufita Rosie, momentul maturizarii propriu-zise fiind cel al salvarii victimelor de catre vanator.

Vanatorul este un alt simbol al logusului, este figura paterna protectoare, care de asemenea reprezinta solutia din impas. Ca si actul asimilarii (integrarii), actul separararii este de asemenea de o violenta uriasa, astfel ca lupului i se taie burta, de unde ies bunica si Scufita Rosie, adica fetita si animusul ei. Constientizarea si maturizarea propriu-zise sunt marcate de remarca “Vai, ce groaznic, ce intuneric era in burta lupului!”.

Initierea este completa, personajul feminin este imbogatit de aceasta experienta, care a avut si o puternica latura traumatizanta, dar ea a reusit astfel sa isi integreze erosul cu logosul, sa isi uneasca latura impulsiva cu latura rationala practic intr-un proces de devenire.